Si iaca ca multe s-or intamplat de cand am mai scris si io pe aci

Multe si interesante si distractive si triste si diferite si vechi si clisee si noutati. Am terminat de citit the Ciaphas Cain books si voi face review dar aia altadata. Am fost la concertul lui baniciu si voi face review…dar altadata. Am facut poze la porto arte si m-am distrat de nebunie in ploaie…..dar aia altadata ca inca nu e developat filmul, chair e inca in aparat, pentru ca e genul ala de film. Voi scrie despre ploaie si voi scrie despre soare si voi scrie despre multe dar altadata. Am fsot in medias si voi scrie si despre aia caci acolo am avut prima mea expozitie personala. Dar si aia altadata. Voi scrie despre tren si despre accente si despre mancare dar aia tot in ala cu mediasul. Voi scrie despre scoala si voi scrie despre practica la adevarul (possibly, maybe) dar si aia altadata. Acuma intentionez sa vorbesc despre fotografie, asa cum am facut pana acuma de multe ori si despre ce cred io ca  inseamna asta, si cum aici nu sunt atata de multe de scris am zis sa scriu despre asta acuma ca mi se pare mai important si asta e primul.

Si iaca ase ca la inceputul fotografiei, fiind un proces scump si migalos ea era rara si folosita doar in cazuri speciala. La nunta iti faceai o fotografie si iti faceai una dupa ce mureai. Si cam atata.Era costisitor si greu si era o onoare sa ti se faca o fotografie. CUm tehnologia a progresat i-a scazut valoarea si oamenii au putut face poze prin vacante si la prieteni and for a time it was good. DUp[a aia s-a inventat fotografia digitala care nu costa aproape nimic si oamenii au inceput sa se creada artisti si sa faca poze la floricele si sa le imparta pe forumuri. This was really not that good dar asta este si oamenii suck. Dupa aia au bagat in telefoane aparate foto si oamenii au inceput sa isi faca poza in oglinda de la baie si veveritele au plans pentru rasa umana. Cand ajungi la o chestie de genul asta ce naiba mai poti sa faci ca si fotograf? CUm sa dai o valoare cadrelor tale? Nu  neaparat monetara dar sentimentala, cand nu faci nici un fel de munca pentru a face o poza cuiva, nimeni nu se mai simte onorat sa i se faca o poza, nu mai e rar nu mai e special si probabil la toti ni s-au furat sufletele de ceva vreme si au fost sterse de pe hard-urile pe care au fost pastrate. Imi plac pozele mele de cand eram mic. Regret ca am o perioada de cam 10 ani din viata mea care nu este documentata pentru ca mi s-ar parea interesanta  si aia, vazuta de aici.

Am inceput sa fac poze pe film acu cam un an si cu timpul am ajuns din ce in ce mai convins ca asta e cea mai buna modalitate de a face poze. Nu pot sa ma atasez foarte tare de o poza digitala. Indiferent cu cine si unde este facuta pentru ca i know, deep down ca e doar niste informatie scrisa pe hardul meu…sau pe un dvd cu alea mai norocoase si e greu sa ma uit la hard si sa zic…iaca, asa eram io acu 2 ani de zile. Asa ca fac poze pe film, il developez, il scanez ca sa ma uit mai usor la el si il pun cu griza intr-9o carte gigantica de nuduri pe care am primit-o cadou de ziua mea. Cartea e plina si am inceput sa trag multe multe filme.Se zgarie si se pune praful pe ele dar asa merge viata si mi se pare normal asa sa mearga si filmul ca doar una o copiaza pe alta pe halide de argint. I like it like this asa ca digitalul sta degeaba. Cand ma fac mare imi iau un leica m6 si un obiectiv de 24 si voi fi fericit dar pana atunci e bine si asa.

Concluzia ar trebui sa sune cam asa: Cand fac poze la oameni, mai ales cand le fac poze pe film i mean it as a compliment. Mi se pare ceva impresionant in continuare si astfel sper sa nu se supere oamenii pe mine cand le fac poza pentru ca i do it because i like them. I’m not one to share feelings sau express them dar taking pictures of people is a way to express that.  I want to document the world prin viziunea mea si i hope the world won’t hate me for it.

Next: Ce am facut la medias si cui am facut poze pe acolo.