The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Archive for Februarie 2009

The Path of My Life

with 4 comments

amza-gabriel-6257What the fuck is wrong with me? ma intreb cateodata, de obicei foarte des. M-am intrebat asta si acu vreo 50 de secunde asa ca am inceput sa scriu despre asta aici. Am zis sa merg la jurnalism din idealism ca nah, doar sunt tanar. Asa ca am ajuns la jurnalism, sunt in anul 2. Vreau sa schimb lumea, inspre bine desigur, si vreau sa fac asta facand poze. Evident nu ma astept sa cure cancer sau sa solve world hunger sau sa opresc un razboi dar chestiile astea nu le paote face decat umanitatea. Umanitatea este o chestie in care cred, un ideal de-al meu. O cred posibila de atata de multe lucruri, mai ales bune dar vad lucrurile oribile pe care le poate face umanitatea si indivizii din care e format. Ma uimeste ca specia noastra este capabila de asa extreme de comportament. De iubire si de ura incredibile. Nu stiu ce sa cred, pot spera doar ca iubirea si partea pozitiva a naturii umane ca vastiga odata si odata, si daca reusesc sa fac pzoe are sa ajute cu atata mai bine. Pentru asta io ma gandesc ca trebuie sa atentionam oamenii despre partea ei urata. Tocmai am vazut o poza despre unul din multele conflicte din africa. Era un om batut si caruia ia fost scoasa pielea de pe cap. Ca si la scalpare daor ca complet, si la fata. Nu imi pot imagina atata soferinta si ura cat sa faca oamenii asa ceva. Io nu cred ca as fii capabil de asa ceva, indiferent cat de mult urasc un individ sau grup etnic sau societate, etc. Cazuri speciale ca exceptie dar in general nu. Oricum, cred ca chestiile astea ar trebui fotografiate ca sa atentionezi oamenii despre nebunia naturii umane ca paote astfel previi chestii de acelasi fel. Izbugniri de ura incredibile care ne caracterizeaza istoria din negura timpurilor pana azi. Oi fi io idealist dar cred ca umanitatea se poate schimba. De aia incerc sa fac poze, ca poate misc si io ceva in ea, paote o persoana, paote mai multe, poate chair doar in mine insumi (desi sunt foarte rare pozele mele care sa imi placa destul cat sa ma miste, inca nu sa intamplat).

amza-gabriel-000018-3The other part of the path of my life revolves around relatiile interumane la care nu ma pricep foarte tare. I was never good with people si o persoana destul de retrasa. Destul de mult inteneg asta si cateodata sunt tare nesimtit si tare ciudat. Cred ca imi lipsesc niste bucati de empatie pe undeva care nu ma fac constient de unele greseli crase ale conventiilor sociale si ale unor chestii care pur si simplu nu se fac altor oameni. De obicei chestiile astea is tare mici dar they stack. Sunt tare surprins ca i still have friends. Probabil is cei mai rabdatori oameni de pe glob ca sa ma tolereze o perioada lunga de timp. Cu toate greselile care le fac si toate glumele care sometimes is just mean ad mean spirited. Desigur, de obicei imi dau seama foarte tarziu de chestia asta, de obicei dupa ce fac gluma in cauza. Cand le prind inainte sa le spun nu le numar deoarece se intampla de multe ori su foarte des. De obicei de mai multe ori pe zii. Dar cand se intampla sa nu le prind la timp sunt niste chestii pe care le resimt o perioada considerabila de timp deoarece un lucru care nu imi lipseste este tendinta de autoflagelare (emotiva) pentru propriile tampenii.

Desigur, incerc sa invat si io sa nu mai fiu negativist, sa nu mai fac glume naspa si sa fiu mai uman, probabil in timp o sa se lege ceva de mine dar e un proces indelungat si mai am foarte mult de lucru………..i guess that’s the dark part of my personality pe care nu o voi vedea vreodata in poze pentru ca sometimes e foarte greu sa te uiti in oglinda. La propriile defecte. Am multe de invatat despre natura umana, despre spiritul uman si despre existenta. Despre societate si despre socialitate. Despre interactie sociala si despre multe alte chestii care imi sunt foarte straine, Dar cred ca pana la urma asta e scopul fiecaruia in viata. Evidenta fericire personala si poate, daca e mai „selfless” fericirea altor oameni, a persoanelor apropiate si poate chiar a strainilor daca e chair ul Llama sau o reincarnare a lui Budha. Io is om. Not a very good one mind you dar incerc sa rezolv aia. Mi se pare destul de hilar ca incerc sa alterez ceva la nivel planetar cand abia reusesc sa fac ceva legat de propriile-mi neajunsuri dar i guess that’s life. Imi aduce aminte de „the fountain” un film pe care il detest. Si atat.

Thank you.

I present: The long, dark tea-time of the soul.

leave a comment »

Ar putea fi considerata una dintre cele ai interesante si ciudate cart existente care contin zeitati nordice si destul de multe alte chestii tare dubioase. Chestii de genul: Vulturul lui Odin, Odin insasi, Thor foarte frustrat si alte chestii similar de ciudate nitr-o carte care parca aduce a „American Gods”. E scris de Douglas Adams deci nu cred ca mai are sens sa vorbesc despre stilul literar si alte chestii simiare. Pe scurt este o carte ciudata si aleatorie care e lectura interesanta, usoara si relaxanta dar care iti provoaca  bucata stanga de creier la noi si interesante moduri de a folosii cuvinte. *

*In human beings, it is the left hemisphere that usually contains the specialized language areas. While this holds true for 97% of right-handed people, about 19% of left-handed people have their language areas in the right hemisphere and as many as 68% of them have some language abilities in both the left and the right hemisphere. The two hemispheres are thought to contribute to the processing and understanding of language: the left hemisphere processes the linguistic meaning of prosody, while the right hemisphere processes the emotions conveyed by prosody.

View this document on Scribd

March

leave a comment »

amza-gabriel-000033-3

Written by CyberFaust

Februarie 19, 2009 at 5:44 pm

Publicat în Photography

Thoughts of ice and death

with 2 comments

Si iaca colea afara ca e frig de tot, nince, o nins si ieri si totul e de o veselie excesiva atat in natura cat si in inima omului. Glumesc, desigur. DOar o venit Valentine’s day ieri si io mi-am pus un status ca sa celebrez chestia asta. De fiecare data in perioada asta a anului ma simt foarte singur si mizantropul din mine imi zice ca ar fi o idee buna sa merg sa omor cupluri prin parcuri. I might one day dar nu situ cum totdeauna gasesc alte lucruri sa fac sau imi e lene. Iaca asa ca am stat acasa, i tried to creep people out si am trimis un e-card dupa multe deliberari interioare intre bucatile personalitatilor mele care nu se inteleg intre ele si care doamne ajuta, nu au com sa se omoare reciproc, ceea ce sunt sigur ca ar incerca daca ar avea ocazia. Deci io, ca o persoana normala ce sunt, ieri am stat acasa, am dormit si am fost la kendo unde am incercat sa perfectionez rta de a da cu batul in aer si astfel sa better myself si aportul meu la societate. For some strange reason i can;t help but feel ca it is helping a little in that regard. Iaca ase ca acuma am decis sa scriu pe blog dar evident nu am nici cea mai mica intentie sa imi dezvaluiesc sentimente reprimate cu atata grija sub valuri de ura si mizantropie si nu planific sa dezvalui dorinte de-ale mele pentru viata personala. Am cugetat asupra descrierii unei crime imaginare de prin parcurile mentionate mai sus dar quite frankly nu am chef de descrieri laborioase despre cum ajung sa mananc ficatul oamenilor de pe acolo si dupa aia i jerk off in the knife wounds. Asa ca ce sa scriu? I dunno. Hai sa vorbim despre sentimentele mele!
HHAHAHAHAHAHAHAHA!!!!! Nu.

It’s a lonely time for a lonely person, i wish you the best now bugger off.

Written by CyberFaust

Februarie 15, 2009 at 8:44 pm

Have camera will travel

with 6 comments

Cica, adica mno, sper dar problema e ca vorbesc ca mojo jojo. Asta este si i will jsut have to live with it. In vreo 5 ore mi se termina sesiuena si horcai de fericire. Trece ultimul examen su sunt liver sa zburd pe campii un om liber vreo saptamana pana incepe part II a acestuit pen-ultim an academic.
Pe fundalul meu auditiv se invarte un praz cu vitejie in timp ce canta o polka foarte dubioasa. It’s fun. Afara soarele comenteaza intr-un mod foarte luminos si norii dorm ca doar or avut treaba zilele astea. Heh. It’s all fun, cica. Iaca asa imediat imi fac debutul artistic si nu gasesc destule poze cat sa arat ca merit chinul si i wonder. De ce tocmai un praz? si de ce naiba beau vin dintr-un pahar cu walleeee? pai, paharul e comfortabil de mare si langa birou so yay. In rest nu stiu, nici macar de ce adamantium sau de ce tastele C si V sunt uzate pe tastatura mea. Desigur ctrl+c si ctrl+v sunt folosite dar is it really worth it? i dunno, lonelyness is. Curat merita.
Mi-am facut tricou, pe el scrie I.R. HAHAHA. Merit. 😀

Written by CyberFaust

Februarie 6, 2009 at 12:48 pm

Publicat în Random ramblings

In padurea din drive J:\

with 3 comments

„Tare alb mai e blogul meu recent” tocmai am cugetat io cu o lene desavarsita. Imi e somn, si nu prea am ce face ca doar nu ma pun sa ma culc la ora asta, am examen maine dimineata la ora 10 si tot incerc sa ma conving c aar trebui sa invat ceva mai constant, nu vechea poveste de „citeste 2 pagini, mai te plimbi pana in bucatarie” ca asa nu ajung nicaieri. Ce ciudata e facultatea, si invatamantul in general, e ciudat cum ocupa timpul cand esti treaz, si cand dormi, si mai ales daca ai note mici, cand incerci sa dormi. Si basi te trezesti ca atunci cand iesi de la variata u itate de invatamant in care ai fost in ziua aia esti obosit si ceva mai batran, buletinul zice ca am 20 de ani, cica, dar io tot de cam 7 ma simt. Am chef sa ma joc cu lego. merg sa ma joc cu lego.

Later that same day…….

Ia ca ca asa ajungem la clasicele mele cugetari plictisite. Vezi TU, io nu consider ca job-ul e acolo ca sa te faca fericit,  o vad ca pe o necesitate, nu imi place sa ma simt de parca am o datorie fata de alti oameni i nu imi place sa fac chestii, in general, daca nu sunt chestii care intamplator imi place sa le fac. De aia io amu nu muncesc ca sa ma pot dedica „artei fotografice” (please read porcariilor pe care incerc sa le fac si nimic nu iese). Am ajuns la concluzia ca acuma fac niste ciudatenii care aproape numa mie imi plac, si is madru de asta. De asemenea, nu am multe poze care imi plac dar, in caz de incendiu daca ar fi dde salvat un folder asa alege fara nici cea mai mica urma de regret folder-ul de poze personale. Pozele de familie si pozele de prieteni. Cred ca o sa ma apuc iar de proiectul cu prietenii si pozele care vreau sa le fac cu ei. Facand abstractie de mana aia semi-miscata care momentan este „magnum opus”-ul meu, aia e chestia petnru care as vrea sa fiu tinut minte. Friends si family. Daca cumva TU esti genul de om care vrea sa fie tinut minte pentru ca ai lucrat 30 de ani intr-un cub corporatist, imi e mila de tine, sper sa iti faci niste vise normale si omenesti, none of that commie crap (o zis in a insulting manner, dar nu fata de comunisti, ca si io is comunist, ma refer desigur nu la varianta idealista si utopica pe care o vrem cu totii, ci la varianta posibila, though tehnically e capitalism, chestia asta cu corporate swine. Chestia amuzanta este ca ura mea pentru marile corporatii e una dintre putinele bucati de personalitate si parere de care sunt mandru la mine. In cealalta parte a spectrului fiind chestii gen social awkwardness si the fact that i don’t like touching people, but moving on……

Pe playlist cica iar a aparut „stuck inside a mobile with the memphis blues again” care e unul din cantecele mele preferate, si asa stim ca exista un dumnezeu al shuffle-ulurilor, dar my empetreiplaier is not his domain! Oh nbo kids, doar pe comp, si aici e discutabil even. Maine am photo-shoot de noir, si o sa fie mare, si cu palarii si alte chestii, si vreo 10 oameni pe acolo cu care nu o sa stiu ce sa fac, partea pozitiva e ca de data asta pot sa ma joc io cu aparatul si nu trebuie sa pun pe altcineva sa faca treaba aia, si am scapat de la a sta in fata aparatului. In other news, tare greu mere treaba cu alesul pozelor pentru expozitie, ca 30 pe o tema normala is greu de facut si de gasit. I think i’ll maybe write a book, ot cu tema friends, dar sa vad daca is dispusi sa stea la o sesiune foto sau ceva de genul. Oh well.

Partea cu dorinte si vise viitoare:

AM CHEF DE MUNTE. Ceea ce inseamna ca iar ma apuca nebunia daca nu apuc sa merg intr-un loc linistit macar o noapte si sa vad un rasarit. Ieri era soare asa ca am fost pe camp cu cristi, fusese fain problema e ca pozele au murit ca am formatat cardul din greseala. FAIL. 😦 De asemenea, imi e dor de my ear friends de prin tfn, who i have not seen for a month, dar paote la capatul lu feb de intalnim la ocna mures as we did back in our youth, poate o sa fim toti (dar nu prea cred, ca diana has a previous engagement).

E trist la noi in cuget si roza-i fleoscaita. Dar is happi.

Written by CyberFaust

Februarie 3, 2009 at 7:23 pm

Publicat în Random ramblings