The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Archive for Martie 2009

Am vazut fata diavolului

with 4 comments

Ascuns cum e, ca doar as ii e obiceiul, prima data am dat de el acu multi ani de zile, pritr-o toamna zgribulita de frig. Ploua in ziua aia si am mers pana in Marasti la cumparaturi. In magazin l-am cunoscut. Il chema Nexus, a decis propria-mi constiinta, pentru ca asemenea fiinte doar sugereaza, nu fac propriile decizii, sunt acolo ca sa extinda posibilitatile si vointa altor fiinte. II negru, asa a fost totdeauna dar a devenit curand prafuit. Cica era perftect dar lucrurile de genul asta niciodata nu sunt. Am fost cu el acasa si l-am instalat intr-o ora, dar mi-am dat seama ca imi lipsea cablul de alimentare, cu care nu venea. A trebuit sa astept pana a 2-a zii ca sa vad cum merge. Am asteptat.

A 2-a zii l-am pornit prima data si a mers, i was excited about it. Era primul meu computer si avea si un nume, the future was ahead of me si il puteam vedea in toata gloria lui, in 17 inch diagonala si culori in 32 de biti. In sfarsit putem sa ma joc ce vroiam, si chair si daca trebuia sa il impart cu fratele meu tot era bine pentru a exista. Mhm. Peste vreo saptamana si ceva it broke. Nu neaparat broke dar nu mai mergea dvd writer-ul. Asta este, incercam sa fix it, si daca nu merge am zis ca il ducem inapoi la ultra pro. Funny story about this: La ultra pro a mers, in magazin, cu aeleasi CD-uri ca si acasa, ca nu cumva sa fie zgariate sau stricate ele. L-am dus acasa si pentru o vreme a mers. Dupa aceea a inceput sa aca la fel. I-am schimbatwindows-ul. Singur si pentru prima data inviata mea, afost o experienta infricosatoare pentru ca imi inchipuiam nu stiu cate variante de probleme. Ca se strica, ca pierd toata informatia, etc. Am aflat atunci ca orice om care nu isischibma singur windows-ul ori are un computer posedat si stie el bine de ce nu se incumeta sau e prost (alternativa la prostie este desigur ca ii e lene sau ca poate nu e defapt compatibil cu tehnologia). Am schimbat windows-ul and for a time it was good.

4 years later. Are jumatate din matze schimbate cu altele mai noi si, poate-poate mai ascultatoare. Last time, cand a suferit si operatia nu m-am descurcat singur si am primit ajutor de la lavinia. A mers, it was cool and for a time it was good

Asa acuma stau pe un laptop mic langa un comp mare,, prafuit si negru. Comp-ul e aprins si merge, dar probabil mere doar ca sa imi faca in ciuda, merge pe 7 ca un bou orb si schilod. Pe 7 carari si al naibi de incet. Nu merge netul pentru ca nu isi da seama ce IP are, in ciuda faptului ca fratele lui mai mic si mai alb (probabil nu au aceeasi parinti) se descurca de minune, chiar si daca are hard de 4 giga. Ce fail. Ce diabolic. Ce misel. Nu e tocmai urat misel a e plin de praf, dar if it would be ar fi curat misel. Mi se pare aproape hilar, dar nu il schimb din lipsa de bani, poate i’ll make it work, poate ii schimb iar windows-ul si jumatate din matze ar tot aici sta, partial din lipsa de bani si partial din nostalgie. Daca tot ai asa un drac in fata nu il arunci, incercisa il dresezi. Altfel nu e deloc distrativ. Probabil si de data asta tot la lavinia ajung cu el ca it looks bleak. Dar de fapt asa e distractiv.

Written by CyberFaust

Martie 16, 2009 at 9:14 pm

Publicat în Random ramblings

Tagged with

Folk-ul de la Porto Arte

leave a comment »

amza-gabriel-8357Ii o chestie tare faina, folk-ul asta….de la Porto Arte. La care mai merg ,chiar si daca trebuie sa platesc intrare, de cate ori pot. It’s cool, si I rarely have that much folky fun intr-o lume in care folk-ul nu prea ii popular si oamenii ma considera hipiot cand le povestesc ce ascult. Dar the point is ca am fost si ieri si  m-am distrat pe acolo. Am cantat. Dar nu pe scena, io am cantat ascuns dupa o bere pe la o masa intr-un anonimat sublim. Un alt nenea canta la scena (update cand o sa stiu cine era, ca nu am citit decat „folk” pe poster asa ca am acceptat invitatia de a merge. A fost si un vernisaj deci aveam si la ce ma uita desi trebuie sa recunost ca pictura nu e marea pasiune a vietii mele. Curand, mandolina…pe langa kendo si fotografie. Si restul. Vreau sa invat sa cant cantecul ala la mandolina.

Iaca o poza si iaca un cantec.

Intr-una din zilele astea voi afla cum se pune un trilulilu sa mearga de aici.

Written by CyberFaust

Martie 7, 2009 at 7:23 pm

Publicat în Random ramblings

PRofesional rant

leave a comment »

Sa-mi bag splina in nevastuicile vietii.  Cata lipsa de seriozitate si profesionalism. Curat misel. Iaca aci o parabola despre de ce lumea e naspa si lipsita de respect si alte chestii elementare care io personal le consider necesare in societate. Daca nu respect macar frica. Daca nu frica macar ura. Iubire si severitate, nu dragoste si moleciune. Cum zicea profesorul meu de istorie din clasa a 9-a inainte sa ne dea 1 in catalog.

Iaca asa ca cica is fotograf, nu zic io ca is mare artist in viata ca is foarte departe de asa ceva dar imi place sa cred ca sunt pe drumul spre bucata aia de artistenie (daca nu exista cuvantul naspa pentru el). Iaca ase ca fac chestii, care cum va sa zica, fac poze pentru chestii ca chestii nu stiu sa fac. In legatura cu aia sunt incompetent dar cum majoritatea oamenilor nu pot sa faca chestii nu ma simt foarte frustrat de asta. Oricum, sa nu deviez mult. Ideea e ca fac poze, pe la evenimente, pe la concerte, daca sunt platit super daca nu e posibil sa do it anyway for a piece of cake, un suc sau macar putin respect, un te rog si un multumesc la sfarsit cand termin chestia si le pica falca cand vad cat de faine sunt pozele (asta mai rar).

Deci, review: CAKE. Seriously, o felie de torn de multumesc si iti fac tot festivalul de 4 zile de la munte cu 1433 de formatii si 16 curve care danseaza pe bat 53 de ore continuu in slow motion real. Asta, daca stii cum sa ma iei si te porti cu mine ca un om. Pentru ca la o adica poate ma distrez si io pe acolo si tot asa. Problema e cand  oamenii considera fotograful un fel de curva ieftina care trebuie sa se puna in genunchi si sa se milogeasca sa suck your FUCKING DICK. FUCK YOU YOU LITTLE TURDS. I WILL FUCK YOUR MOTHERS IN THE KNIFE WOUNDS I SHALL INFLICT ON THEIR BRAINS.

Dar din nou, deviez. „Ideea e ca”, dupa vorba lui Alex, nu strica sa arati oamenilor un pic de respect pentru ca that will surprise you. In schimb, sa oferi la 2 fotografi suma de 50 de lei sa o imparta intre ei pentru munca de 2 zile e putin insultator. People really aren’t that cheap of hookers. Ideea e ca daca zicea ceva de genul „you get cate o felie de tori si bere in fiecare din cele 2 zile”  rezultau cateva chestii:

1. In primul rand, pentru ei, ieseau fotografii din barlogul lor de ura mentru omenire unde stau si arunca cu rahat in trecatori (din iubire). Si le faceau poze la chestie, pentru ca it would have been fun.

1. AIci vine problema: tort plus bere egal diaree. Dar cat timp au closet curat aprovizionat cu hartie igienica tot iesea ok.

Lectia zilei: Sa tratezi oamenii cu respect pentru ca daca nu s-ar putea sa te trezesti cu familia omorata, masina incendiata si hamsterul plangand in borcan pentru ca a fost eviscerat si lasat sa moara incet.

Desigur, alternativa mai clasica ar fi ca te trezesti fara fotograf bun  ,pentru ca i-ai tratat urat si nu mai vor sa lucreze cu tine.

Written by CyberFaust

Martie 5, 2009 at 8:55 pm