Thoughts of ice and death

Si iaca colea afara ca e frig de tot, nince, o nins si ieri si totul e de o veselie excesiva atat in natura cat si in inima omului. Glumesc, desigur. DOar o venit Valentine’s day ieri si io mi-am pus un status ca sa celebrez chestia asta. De fiecare data in perioada asta a anului ma simt foarte singur si mizantropul din mine imi zice ca ar fi o idee buna sa merg sa omor cupluri prin parcuri. I might one day dar nu situ cum totdeauna gasesc alte lucruri sa fac sau imi e lene. Iaca asa ca am stat acasa, i tried to creep people out si am trimis un e-card dupa multe deliberari interioare intre bucatile personalitatilor mele care nu se inteleg intre ele si care doamne ajuta, nu au com sa se omoare reciproc, ceea ce sunt sigur ca ar incerca daca ar avea ocazia. Deci io, ca o persoana normala ce sunt, ieri am stat acasa, am dormit si am fost la kendo unde am incercat sa perfectionez rta de a da cu batul in aer si astfel sa better myself si aportul meu la societate. For some strange reason i can;t help but feel ca it is helping a little in that regard. Iaca ase ca acuma am decis sa scriu pe blog dar evident nu am nici cea mai mica intentie sa imi dezvaluiesc sentimente reprimate cu atata grija sub valuri de ura si mizantropie si nu planific sa dezvalui dorinte de-ale mele pentru viata personala. Am cugetat asupra descrierii unei crime imaginare de prin parcurile mentionate mai sus dar quite frankly nu am chef de descrieri laborioase despre cum ajung sa mananc ficatul oamenilor de pe acolo si dupa aia i jerk off in the knife wounds. Asa ca ce sa scriu? I dunno. Hai sa vorbim despre sentimentele mele!
HHAHAHAHAHAHAHAHA!!!!! Nu.

It’s a lonely time for a lonely person, i wish you the best now bugger off.