The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

In padurea din drive J:\

with 3 comments

„Tare alb mai e blogul meu recent” tocmai am cugetat io cu o lene desavarsita. Imi e somn, si nu prea am ce face ca doar nu ma pun sa ma culc la ora asta, am examen maine dimineata la ora 10 si tot incerc sa ma conving c aar trebui sa invat ceva mai constant, nu vechea poveste de „citeste 2 pagini, mai te plimbi pana in bucatarie” ca asa nu ajung nicaieri. Ce ciudata e facultatea, si invatamantul in general, e ciudat cum ocupa timpul cand esti treaz, si cand dormi, si mai ales daca ai note mici, cand incerci sa dormi. Si basi te trezesti ca atunci cand iesi de la variata u itate de invatamant in care ai fost in ziua aia esti obosit si ceva mai batran, buletinul zice ca am 20 de ani, cica, dar io tot de cam 7 ma simt. Am chef sa ma joc cu lego. merg sa ma joc cu lego.

Later that same day…….

Ia ca ca asa ajungem la clasicele mele cugetari plictisite. Vezi TU, io nu consider ca job-ul e acolo ca sa te faca fericit,  o vad ca pe o necesitate, nu imi place sa ma simt de parca am o datorie fata de alti oameni i nu imi place sa fac chestii, in general, daca nu sunt chestii care intamplator imi place sa le fac. De aia io amu nu muncesc ca sa ma pot dedica „artei fotografice” (please read porcariilor pe care incerc sa le fac si nimic nu iese). Am ajuns la concluzia ca acuma fac niste ciudatenii care aproape numa mie imi plac, si is madru de asta. De asemenea, nu am multe poze care imi plac dar, in caz de incendiu daca ar fi dde salvat un folder asa alege fara nici cea mai mica urma de regret folder-ul de poze personale. Pozele de familie si pozele de prieteni. Cred ca o sa ma apuc iar de proiectul cu prietenii si pozele care vreau sa le fac cu ei. Facand abstractie de mana aia semi-miscata care momentan este „magnum opus”-ul meu, aia e chestia petnru care as vrea sa fiu tinut minte. Friends si family. Daca cumva TU esti genul de om care vrea sa fie tinut minte pentru ca ai lucrat 30 de ani intr-un cub corporatist, imi e mila de tine, sper sa iti faci niste vise normale si omenesti, none of that commie crap (o zis in a insulting manner, dar nu fata de comunisti, ca si io is comunist, ma refer desigur nu la varianta idealista si utopica pe care o vrem cu totii, ci la varianta posibila, though tehnically e capitalism, chestia asta cu corporate swine. Chestia amuzanta este ca ura mea pentru marile corporatii e una dintre putinele bucati de personalitate si parere de care sunt mandru la mine. In cealalta parte a spectrului fiind chestii gen social awkwardness si the fact that i don’t like touching people, but moving on……

Pe playlist cica iar a aparut „stuck inside a mobile with the memphis blues again” care e unul din cantecele mele preferate, si asa stim ca exista un dumnezeu al shuffle-ulurilor, dar my empetreiplaier is not his domain! Oh nbo kids, doar pe comp, si aici e discutabil even. Maine am photo-shoot de noir, si o sa fie mare, si cu palarii si alte chestii, si vreo 10 oameni pe acolo cu care nu o sa stiu ce sa fac, partea pozitiva e ca de data asta pot sa ma joc io cu aparatul si nu trebuie sa pun pe altcineva sa faca treaba aia, si am scapat de la a sta in fata aparatului. In other news, tare greu mere treaba cu alesul pozelor pentru expozitie, ca 30 pe o tema normala is greu de facut si de gasit. I think i’ll maybe write a book, ot cu tema friends, dar sa vad daca is dispusi sa stea la o sesiune foto sau ceva de genul. Oh well.

Partea cu dorinte si vise viitoare:

AM CHEF DE MUNTE. Ceea ce inseamna ca iar ma apuca nebunia daca nu apuc sa merg intr-un loc linistit macar o noapte si sa vad un rasarit. Ieri era soare asa ca am fost pe camp cu cristi, fusese fain problema e ca pozele au murit ca am formatat cardul din greseala. FAIL.😦 De asemenea, imi e dor de my ear friends de prin tfn, who i have not seen for a month, dar paote la capatul lu feb de intalnim la ocna mures as we did back in our youth, poate o sa fim toti (dar nu prea cred, ca diana has a previous engagement).

E trist la noi in cuget si roza-i fleoscaita. Dar is happi.

Written by CyberFaust

Februarie 3, 2009 la 7:23 pm

Postat in Random ramblings

3 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Foarte interesant ce ai scris.. sa mai scri pagini dinastea cu tema asemanatoare… good job😀
    P.S. am patit-o si eu cu formatarea cardului by mistake😦 … (eram in excursie..)

    Mizu

    Februarie 3, 2009 at 8:41 pm

  2. Asa ne trebuie daca ne jucam cu butoanele de la aparat.😀

    cyberfaust

    Februarie 3, 2009 at 8:43 pm

  3. Hahhahhahha io asa am patit cu pozele din austria… Dupa o saptamana am strans 2 gb de poze si in ultima seara, am stat si m-am uitat cum se formateaza cardul.

    Felicitari! esti pe drumul cel bun

    szabo bogdan

    Februarie 4, 2009 at 7:21 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: