The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Best D&D session ever!

with 2 comments

You might not know what D&D is cand citesti asta asa ca cel mai bine e sa citesti de pe aci. Ca doar wikipedia poate sa explice mai bine ca mine. Un lucru care ilomite, desigur este ca D&D-ul pen and paper este foarte diferit de cel pe calculato. In primul rand pentru ca este o chestie mult mai sociala si distractiva, nu o actiune solitara si cu aerul de „patetic” la care pot duce rpg-urile pe calculator. De capt toate jocurile pe calculator. Sau x-box sau celelalte.

Asa ca in acesta lume sociala cativa oameni ne adunam about once a week to play a game unde facem totul by hand, aruncam cu zaruri si ne jucam personajele to the best of out possibilities. Asta a fost doar a 2-a oara cand am jucat si sunt destul de sigur ca it can’t get much better than this.

The key word of the game is IMPROVISATION.

Intr-un joc normal nu se improvizeaza. totul este fix si asa cum au declarat programatorii, desigur, la astea mai noi (5 ani or so) ai posibilitatea sa faci alegeri petnru jucator, dar nu ai nici o satisfactie sa faci ceva compelt de dragul de a face sau alte asemenea chestii omenesti pe care doar un om le-ar face. Nu poti vedea…say, un halfling ars de o capcana dintr-un trap dor, si nu iti mai imaginezi privirea de pe fata lui in timp ce declanseaza capcana stiind ce urmeaza. Asa cum nu se paote compara cu grimasa jucatorului care sata langa tine si e foarte constient ce face. Iar dupa aceea sa tragi cu o sageata in capcana, din nou la fel, iar dupa aceea sa mergi sa iei sageata, moment in care hobbitul tipa la tine „nu, stai ca o sa te arzi si tu!”. O chestie la care zici „nu, it’ll be funny” si tragi, arzand si tu, pentru ca in orice soc pe calculator pana la urma ai un obiectivclar, si acesta nu este distractia ci quest-ul principal, care, oricat ai incerca si te-ai abate cu variate alte cehstiute care le faci pe drum…il termini. Si aici, dar chestiutele alea conteaza.

Dupa ce ne-am jucat mult cu trapa aia a ars tot magazinul din care furam produse pentru ca nu aveam bani sa le comparam (erau la suprapret. RAU!)

Nu ajungi in inchisoare unde incerci sa ajungi la o intelegere cu gardienii, dand-ui si ultimele haine de pe tine ca sa nu iti bage eroul in inchisoare pentru intreaa sa viata, totul pentru ca o situatie simpla a escalat uimitor de mult.

Nimic nu se poate compara cu trasul in inamici de pe scari, si cand se apropie prea mult sarirea pe un candelabru si aterizarea in spatele lor. Asta nu petnr uca jocul iti da voie, asa cum iti da in prince of persia sa faci asa chestii, sau alte jocuri de genul. Ci pentru ca poti orice e in limita ratiunii si logicii. Desi ratiunea si logica sutn chestii ciudate cand ai de-a face cu oameni ca mine.

Nu ai de ales intre a lasa un prieten sa moara si a intervenii sa il salvezi…desi asa ajungi si tu in inchisoare intr-un amar final.

Nimic nu e prea amar, nici cand iei o bataie in joc pentru ca stii ca esti mandu de alegerile care le-ai facut si care te-au dus in acel punct in acel moment. Totul ce ai facut este alegerea ta si nu a jocului, nu pentru ca programatorii iti dau voie au ba, ci pentru ca aia vrei sa faci si e logic. Tot ce trebuie e ca dungeon master-ul sa isi dea aprobarea ca ar fi cat de cat posibil sa faci asa ceva intr-o situatie asemanatoare in viata reala.

You can do everything, and it’s craaaazy.

Written by CyberFaust

Septembrie 14, 2008 la 9:43 pm

Postat in Random ramblings

2 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Din pacate, uneori tocmai improvizatia ii poate descumpani pe unii. Acum cativa ani, prinzand si eu microbul RPGurilor pen&paper dar neavand acces – din varii motive – la materiale adevarate, am incercat sa „improvizez” (nu in sensul cuvantului folosit de tine :D) un joc facut dintr-un amalgam de materiale AD&D 2 si D&D 3 gasite pe ‘net. Am reusit sa fac mecanismul jocului sa mearga (cel putin ca „schelet”) si am incercat sa imi „convertesc” prietenii. Desi initial erau cu totii entuziasmati, au pierdut repede interesul pentru ca 1)nu rezolva calculatorul problemele de detaliu care pe ei ii plictiseau si 2)oricat de multa/putina libertate de miscare si alegere le dadeam, erau complet descumpaniti de multitudinea de alegeri si alternative pe care le aveau la dispozitie. Era ca si cum atunci cand jucau mintea lor se muta deja pe frecventa foarte ingradita a jocurilor cu obiectiv, si acum cand erau intr-un joc mai deschis si potential mult mai distractiv, se pierdeau sufocati de indecizie. E de prisos sa adaug ca s-au lasat repede pagubasi.

    Ampersand

    Septembrie 14, 2008 at 10:21 pm

  2. […] It’s D&D!!! Jump to Comments I just had to post this, inspirata fiind de discutia dintre Cyber si Arpagic. […]

    It’s D&D!!! « Funny Papers

    Septembrie 16, 2008 at 6:47 am


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: