The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Pe camp!

with 3 comments

E sesiune si invat, invatatul e plictisitor asa ca din cand in cand ma mai plimb si eu, ca tot omu. Pana acolo, sau pana dincolo. De obicei nu foarte departe din lipsa de masina sau de bicicleta….am doua picioare si de obicei imi ajung daca nu imi vine sa merg la Cluj sau ceva.Sau Bucuresti, de obicei acolo ma apuca sa plec din motive care nu le voi povestii aici. Oricum, ieri am fost sa caut subiect de poza, si am gasit o fetita mergand pe calea ferata. O fost o plimbare mai lunga decat de obicei, cam 8-10 kilometrii. O fost fain desi cred ca am dat in insolatie.

Toata chestia asta chiar mi-a trezit o pofta de plimbat…. Acu o luna arapila mi-o dat o poza cu o chestie de pe wikimapia care arata ca un UFO prabusit in niste copaci. Desigur, chestia nu este un UFO intre copaci, da totusi eram curios si aveam chef de mers. So l-am cautat iar pe wikimapia si l-am gasit. Mi-am printat o harta, am discutat cu Cristi sa vian si el pentru ca evident erau multe chestii de carat, aparat, apa, chestii si aveam nevoie de un şerpaş. A 2-a zi, devreme cum nea-am trezit la 12:00 dimineata away we went.

Behold, a map!

Rosul e drumul incolo si albastrul e drumul inapoi. Chestia cea mai importanta pe care am invatat-o cu aceasta ocazie este cat de folositoare poate fi o busola, pentru ca am norocul sa am una, mai ales cand are pe langa ea o harta. Si ajuta foarte mult sa sti sa le folosesti, lucky for us ca am facut asta in a 9-a in liceu.

Deci i’m good at navigation. Oricum fuseseram, pe drum ne-a plouat de vreo 3-5 ori, ca doar fara nu se poate. Dar erau nori superbi, desi pe alocuri arsi. Ma rog, am mers noi ce am mers, zi de vara pana’n seara. Cand am ajuns acasa cam cu 40 de minute inainte de apus, lucky. Trebuie sa recunosc ca ma surprinde ca am ajuns inapoi, si mai ales ca nu ne-am razgandit si ne-am intors la primii stropi de ploaie, care este.

Pana la urma ce arata ca un UFO din satelit era de fapt o cladire foarte ciudata a unei statii de control a apei care intra in Timisoara. Uni ar zice punct strategic, dar evident acesti oameni nu sunt si aceia care i-au facut sistemul de paza usor mituit cu jumatate de placinta cu mere.

In acest moment noi am pierdut harta, cam pe acolo pe unde linia rosie devine albastra, nu stiu cum si nu stiu cand, da nu mai era. Ma rog, si asa am pornit-o noi spre casa prin mijlocul campului, printre porumbul si printre grâul ţării care este si fiind intepati la picioare de buruieni. Prin camp am ajuns intr-un final la autostrada, si trebuie sa recunosc ca drumul inapoi, pe marginea autostrazii, pe ploaie, a fost cea mai deprimanta parte a calatoriei. Daca mai merg vreodata undeva pe jos, prefer sa o iau pe camp decat pe langa sosea. Pe linia de tren e o varianta faina.

Written by CyberFaust

Iunie 18, 2008 la 8:02 pm

Postat in Random ramblings

3 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Superb! La mai multe călătorii, dar data viitoare ai grijă de hartă.🙂
    Fain UFO!

    roxid

    Iunie 18, 2008 at 8:14 pm

  2. foarte tare, imi place ultima poza, pare a fi un loc ascuns, uitat de lume

    zondron

    Iulie 6, 2008 at 9:52 pm

  3. Din satelit cam seamana cu un OZN, insa la fata locului vedem realitatea.

    Apropo,dupa cum reiese din harta vad ca ai trecut pe langa Rudicica, dar le-ai vazut semaforul de la intrare in sat?😀

    Alex Vancu

    Septembrie 25, 2008 at 10:49 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: