The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Michael Clayton review & my thoughts despre corporatii

leave a comment »

m-clayton.jpgThe truth, iar. Dar, de fapt e normal pentru ca am scris blogul precedent cand m-am hotarat sa downloadez filmul asta (nu e la cinema, nu e vina mea).Clayton este, aparent, unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut. Eu nu pot spune aia, desigur, pentru ca nu imi amintesc anul trecut atata de bine, si clar cat sa pot afirma asa ceva. Dar e nominalizat la oscar. Eu zic ca pe buna dreptate.Din nou, e genul de film facut cat de cat pentru fotografi, o fi oare asta viitorul filmelor? Cadre faine. Sper.

Deci. MClayton este inca un film cu George Clooney la costum. E avocat de data asta. Si filmul se leaga de moralitatea marilor corporatii (in cazul asta, o companie producatoare de ingrasamant i believe) in contextul social al capitalismului de tip american, care le incurajeaza la acte de pastrare intacta a imaginii in timp ce isi fac produsele in Myanmar unde copii lucreaza in conditii naspa for 1 ¢ a day. (stiu ca exagerez)

Dar totusi, mi se pare normal ca intr-un sistem in care imaginea conteaza mai mult decat produsul in sina, o organizatie sa faca orice pentru a nu-si denigra imaginea. Imi place ca filmul este cat de cat realistic pentru ca nu am crezut niciodata totusi ca o companie poate sa discute la o sedinta cum sa distruga/omoare un om care are informatii that could damage them. Aici deciziile de genul asta sunt facute de tanti Galadriel/Gabriel/littlemissbusinesswoman pentru a nu-si strica ea reputatia in companie, who doesn’t want to be CEO, seriously. Well, eu. Totdeauna am preferat stilul mai…..european (Albert Michel, Capitalism vs Capitalism) in care calitatea produsului conteaza si defineste imaginea companiei, nu invers. It’s what Japan is there for, damnit!

it is not however what america is for and that sucks balls. Fiind o superputere and whatnot.

In rest filmul nu este atata film de actiune, desigur o masina explodeasa and one man gets murdered by assassins dar totusi, nu este un film de actiune, intrgul film se invarte in capul personajului principal, care il putem vedea foarte bine, toate deciziile, toate gandurile fara nevoia unor monologuri in stil Tarkovsky (nu zic ca e mai bun decat tarkovsky, hell no) si in jurul relatiilor intrapersonale, care pur si simplu te fac sa simti lipsa sufletului unei corporatii. Unele organizatii au suflet, si sunt facute din suma tuturor jocatorilor din ele, altele nu, altele sunt pur si simplu profit pentru ca jucatorii au ales sa nu se inplice emotional/sufleteste/oricum in ea, ci au lasat alti oameni sa le faca bani, treaba lor cum. Nu le pasa, nu ovr sa stie dar te vor concedia daca nu o faci bine. That is WRONG! Moralitatea ar trebui sa stea in fata profitului si motivele conteaza si il bat eu personal pe Machiavelli daca comenteaza. Italieni. Filozofie. Bleah. Dar continui cu ura pentru Machiavelli alta data.

FIlmul este foarte bun, si merita vazut de orice om, si mai ales de diana care oricum o sa il vada degeaba si va ramane o eterna credincioasa a corporatiilor.

THE END

Written by CyberFaust

Februarie 7, 2008 la 3:06 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: