The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Light, sunrise and sunsets

leave a comment »

Another world, another day, another dawn.
The early morning’s thinnest sliver of light appeared silently.
Several billion trillion tons of superhot exploding hydrogen nuclei rose slowly above the horizon and managed to look small, cold and slightly damp.
There is a moment in every dawn when light floats, there is the possibility of magic. Creation holds its breath.

dscf8095.jpg

The moment passed as usual without incident.

It’s just one of those days, sau era, pentru ca poza nu am facut-o azi, ci acu vreo saptamana. Atunci, cand am fost dis de dimineata pe facultate ca sa prind rasaritul soarelui sa trag niste cadre dar fiind un cer complet senin nu am prins nori si lumina faina,doar un soare

dscf8087.jpg

de dupa blocuri in departare, faorte plictisit dar aducand cu el promisiunea unei noi zile, pline de miracole si magie. In fiecare dimineata exista un moment care lasa promisiunea magiei. Dupa aia, desigur zice ca e degeba, ca nimaniu nu ii pasa si se retrage la loc, luand magia cu el. La fel si seara cand o nova gigantica explodeaza la orizont cand ai grad-ul ala fain pe cer de la albastru la toate noantele de portocaliu existente, noante de portocalio care ar face un televizor de 50.000$ sa planga de parca tocmai a iesit din fabrica si lumea cea mare il sperie. Cand ai vazut ultima oara un rasarit de soare? Si nu vreau sa zic „cand ai fost treaz la ora aia?” I mean really see it, sa stai, cu cafeaua sau suc-ul sau ceai-ul sau ce naiba in mana, relaxat, taking the day in, sa vezi cum circula masinile, cum oamenii merg la lucru si cum isi vad de inca o zi fara sa isi dea seama ca peste un blog sau un gard sau o casa, sau 2, sau 3, rasare soarele, si pasarile ciripesc pe cerul albastru (ca rog, ciorile, whatever, hai sa nu intram in Bacovia). It really is a great time to be alive, si exista putine momente dinalea in viata de zi cu zi, simple pleasures da, dar nu genul de chestii care sa te faca sa crezi ca a meritat sa te trezesti din pat. Sau ma rog, la mine zilele/momentele de genul ala sunt destul de rare.

dscf7844.jpg

Apusurile in schimb sunt mult mai admirate, pentru ca in general ciclul normal al unui om ii da mai mult timp la apus, desi nu cred ca sta foarte multa lume sa se uite la el chiar si asa. Poate nu li se pare interesant and maybe they don’t see the magic, your guess is as good as mine. La viata mea nu cred ca am vazut foarte multe rasarituri dar aproape toate au fost placute. Mai tin minte noaptea aia cand la 3 dimineata am plecat in parc sa vorbesc cu un copac and talked to it till morning. That was a great sunrise, chair si daca nu am vazut mult din el din cauza caselor care nu aveau decenta sa se dea la o parte ca sa admir privelistea. That was a sunrise full of hope, degeaba, dar that moment promised so much about life, the universe, and everything.
Cand ai vazut tu ultima oara un rasarit?

Written by CyberFaust

Februarie 5, 2008 la 5:23 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: