The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

O noapte furtunoasa

leave a comment »

dscf2577.jpg

Furtuna. Si noapte. O noapte furtunoasa, ar zice caragiale, dar nu imi aduc aminte sigur daca in noaptea aia chiar era furtuna in schita sau nu. O fi fost o metafora? Chestia sigura e ca acuma afara nu e nici o furtuna, as putea sa ies pe balcon sa fac o poza dar cinstit sa fiu mi-e lene sa caut tot ce am nevoie si ma enerveaza cum iese w/b-ul noaptea, cerul arata portocaliu totdeauna de la luminile de prin oras.

I Have a verry bad feeling about this. Cred ca plec cu pluta pe raul vietii intr-un mod foarte metaforic si nu chiar oficial. Poate ar trebui sa port costum, dar niciodata nu mi-au placut camasile si cravatele asa ca la dracu cu ele toate, i’ll be naked, numai sper sa nu fie frig. Afara nu e nici o furtuma, sunt ceva nori, e inorat, cand e inorat ies poze black/white bune, dar e nevoie de iso mare. As vrea sa am un SLR pe film, imi place cum arata filmul la iso 3600, e sezy. La viteza aia zgomotul digital pe nori arata ca voma dupa o salata de fructe, foarte colorata. All dressed up and nowhere to go, the sroty of my life, doar ca de data asta port pijamale.

Am mentionat inca ca nu pot sa dorm? Pai, nu pot sa dorm, ceva danseaza in capul meu ca niste pitici irlandezi care au baut prea mult dar nu destul cat sa lesine in iarba si sa se uite la cer injurand divinitatea pentru inaltimea lor cat de cat liliputana care nu ii face tocmai atractivi pentru muritoare si pentru ca au fost blestemati de Hollywood sa se imbrace in verde pentru toata eternitatea. Oare le permite contractul sa se barbiereasca? Aia poate i-ar ajuta cu muritoarele. Dar eu vreau sa imi las barba iar. Nu apuc luna asta desigur pentru ca iar plec in weekend si toti stim faza cu CFR-ul asta. Nu vreu sa mor iar saptamana asta, m-am saturat in ultima vreme ca se intampla cam des. Eram la pitici. Imi danseaza pe creier. I will say it again: Pitici imi danseaza pe creier, si asta va fi un blog-post cu diacritice pentru ca aici eu sunt Dumnezeu si eu hotarasc!

Şi sunt pitici pe creierul meu, si sunt nori în mintea mea care flofăie pe acolo aşa cum fac norii. Am mulţi nori în mintea mea în noaptea asta nori buni, albastrii şi nori răi, nori diabolici, draconici, care nu mă lasă să dorm, rosii. Sunt obosit, sunt foarte obosit şi dormitul nu mă ajută, doar amână dar accept ce mi se dă în cazul ăsta. Vreau sa dorm şi să mă trezesc vineri pe la o vreme, numai sa ma trezesc. Îmi plac visele pentru ca majoritatea viselor mele sunt placute, sau in cel mai rau caz sunt interesante. Red is not in my dreams, not for a long time, de cand a aparut albastrul. I like the blue, but it gives me no rest, for i am wicked. Cred ca tezeu are dreptate, i might be insane and a mental health hayard, let me know daca textul asta suna chiar insane, ca nu imi imaginez că vă doare să lăsaţi un comment. Dacă vă doare, îmi pare rău.

PS Tezeu stie el ce stie despre albastru si rosu, si aparent mai nou despre animale, care nu sunt la fel de importante ca oamenii, dar animalele sunt cat de cat un sistem inchis, sau macar traiesc într-un mediu care nu este afectat in plan afectiv de actiunile lor, oameni traiesc in asa un mediu? Oameni sunt acel mediu. Oare distrugerea mediului in sine este o solutie pentru distrugerea contaminarii afective si metafizice cauzata de oameni si de credintele lor, de ura lor si de iubirea lor? Nu stiu sigur pentru ca nu sunt filozof, dar incep sa cred ca sunt nebun. Ceea ce nu e foarte departe, un filozof este doar un nebun cu mult timp liber. Si eu am facultate, inot si interviuri cu peersoane care nu au o opinie despre nimic. Urasc oameni si mai mult de cand am inceput sa lucrez in presa, scum! Scrum! Mazare! Hades! Cat de mult am putut sa urasc Tideland si The Fountain. Cu copacii lor, si planul interior blestemat. Nici unul nu avea albastru, unul avea sepia si unul avea unghiuri inedite si incerca sa ma socheze. Urasc trucurile astea ieftine, nici un om care se respecta nu ar trebui sa puna soft+glow decat daca vrea sa spuna ceva cu el, sepia la fel! Black-white e permis pentru ca este o alta viziune a vietii, mai simplista. Nu exista rosu in b-w, dar nu exista nici albastru deci distrugerea mediului nu e o solutie. Decat daca locuiesti in Basin City, the Sin Citx unde indiferent cat de b-w e mediul, albastrul totdeauna isi are un colt în care să se ascundă, acolo e permis dar eu nu traiesc acolo, si probabil nici voi.

I’m losing it. I’m honestly losing it.

Written by CyberFaust

Noiembrie 6, 2007 la 1:01 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: