The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Knocked up review

leave a comment »

Culmea e ca mi-a placut filmul. Am fost avertizat ca e un film naspa care merita vazut doar pentru personajele secundare, prietenii lui whatshisface. Well, wrong. Filmul mi-a placut la nebunie. Mi-au placut personajele, toate, mi-au placut situatiile, toate, mi-au placut glumele, aproape toate.

Surprising shit, isn’t it? Nu am nici o idee de ce mi-a palcut filmul asta asa de mult, frankly ma cam simt in pielea tipului, only i never get laid asa ca nu sunt in pericol sa ajung in situatia asta. Personajele sunt cea mai faina parte a filmului. To the last one, sotia paranoica, sotul responsabil dar care vrea si el sa mai joace un fantasy baseball (nu van ganditi la prostii). Nu mi-a placut momentul cu vorba aia din oprah „nagg him continuously to change, and in time he’ll get tired of it and wil change and he’ll thank you later” This i do not agree with, it frightens me ca cineva poate face asa ceva cu alta persoana. IT does not make me happy, what if it happens to me, if i’m even in a position to get laid?! IT is the motherfucking worst case scenario one can deal with.

Si au avut si o calatorie in vegas, with mushrooms! Si faza cu scaunele, pe care pot sa o inteleg and relate to.

What it lacks in story, it makes up for in dialogue and in the characters, awesome characters. Si glumele cu tenta Star Wars, sa nu uitam glumele cu Star Wars.

Written by CyberFaust

Noiembrie 1, 2007 la 8:37 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: