The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Doggy

leave a comment »

Sunt deprimat.

Am incercat toata ziua sa imi gasesc treaba pentru ca stiam de dimineata cand m-am trezit and i felt it….azi voi fi deprimat. Ce super sunt zilele astea. Cand doar incerci sa amani inevitabilul. The point is, sunt deprimat, si pe langa sunt si obosit peste masuri, m-am drezit deodata cu toti oameni care au pentru ce sa se trezeasca dimineata, la ora 7, doar ca eu nu sunt asa de sigur de ce ma obosesc, force of habit I guess. Chiar cred ca asta e singurul lucru cu care am ramas din 12 ani de scoala. Obiceiul de a ma trezi dimineata de parca am de ce sa ma obosesc si, desigur, plansul de mila restul zilei cand le spun tuturor „dar eu m-am trezit la 7 dimineata! Si nici nu am de ce!”

In aceasta lunga si indestulatoare zi, care a fost ca o supa buna, dar cand ajungi la sfarsit observi ceva larva dezgustatoare si iti dai seama ca o sa mori in urmatoarele 20 de minute. Aia a fost ziua mea, super nu?🙂

Oricum…in aceasta zi, am trecut si prin fata consiliului judetean timis, care e o cladire foarte smechera de pe langa liceul ala pentru nurses and murses, si langa Posta mare. Acolo am data de niste oameni (vroiam sa pun poza dar e pe aparatul de la redactie, si cu am nici un fel de copywrite pe ele) care faceau proteste, si purtau pancarde. Si unul avea o barba foarte interesanta care ma facea sa ma gandesc la RPG-uri. Fiind jurnalist si antrenat sa pun intrebari i-am intrebat ce in numele lui Bob fac acolo. Nenea cu barba si nenea fara barba mi-au explicat ca sunt de la ceva cult a carui nume nu l-am inteles pentru ca nu eram foarte atent si imi era lene si ca sunt persecutati de presa scrisa, guvern si toate posturile TV de aici pana in Paraguai. It is at this point that i knew there was no story there. Dar asta era si momentul in care un om foarte smecher cu ochelari de soare, handsfree in ureche si cravata cu initialele unie grupari care va ramane nenumita (am uitat).

Acest Agent Smith autohton ma anunta ca nu am voie sa fac poze acolo. Eram pe domeniu public and well within my rights, si nici nu era politist, just hired muscle! asa ca am aprins Panasonicul cel mare de la redactie si am inceput sa fac cadru dupa cadru, just to fucking spite him. He will not fuck with The Truth, sau, in cazul asta, fuck with me getting to it!

Asta a fost partea cea mai faina a zilei pentru ca a zis „te distrug mah!”

It is a well known fact in some cirles, mai ales Tezeu si Ana, ca eu sunt un om preety much distrus (poate o sa fac un blog-post intr-o zi daca ma lasa constiinta).

So i ask him „Da? Cum?”

Si a plecat….

Restul zilei a continuat pe aceeasi nota patetica de amanare a inevitabilului and being unable to face the music like a brave man si a inclus cafea in redactie, sondaje de opinie in gara si scrisul lor pe mac-urile alea blestemate folosind diacritice. DIACRITICE!

PS. Si biliard.

Spre sfarsitul zilei, in drum spre casa am ajuns la concluzia ca sunt deprimat, i was finaly honest to myself, ceea ce nu stiu daca e bine sau rau dar ma rog. Si un caine a hotarat sa imi dea onoarea companiei lui tot drumul pana la scara mea de bloc. That dog is a good lisener, mult mai bun ca Tezeu, pentru ca nu sa plans si el de problemele lui. Daca as sta acuma la casa as avea un caine. I liked that dog.

I’ll go wallow in a pool of self-pity now.

Written by CyberFaust

Octombrie 24, 2007 la 9:27 pm

Postat in Random ramblings

Tagged with

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: