The Biscuit Barrel

Silliness, or a deep metaphor for modern angst?

Gwoemul

with 3 comments

The son of Godzilla look like fish with legs. RUn! Run! Iz evil fish with legs and predator mouth!

Spoiler Alert.

Am impresia ca totdeauna am subestimat filmele koreene in momentul asta, pentru ca am fost la host si mi-am dat seama ca filme faine, despre monstrii care omoara totul, cu grafica faina, si perti gigantici, se pot face si in alta barte decat america. Da, eu nu credeam cehstia asta pana acuma.

In cazul de fata, odata, demult, nu mai stiu cand ca nu am citit cand scria jos data, intr-un laborator american lumea s-a suparat si a aruncat toate substantele care nu ar trebui aruncate in rau…in rau.

Years later….

„There’s something big in the water, let’s go take pictures, because we’re asian, and then let’s throw shit at it, because that’s what people do…” Well, nu prea a mers, they made the bastard angry, si e prima oara in viata mea cand am vazut monstrul care omoara oameni, ziua in amiaza mare, omorand oameni in cadre largi si lungi. Eram foarte fericit. De ce sa nu fiu? multi oameni morti in amiaza mare, i even laughed a few times.

Well, monstrul rapeste o fetita, pentru ca asta fac monstrii, it’s in the rulebook, si familia merge la vanatoare, unde au obiceiul din cand in cand sa moara, dar in moduri amuzante.🙂

Personajele sunt in general mult mai faine decat in orice film american cu monstrii, chiar si stereotipurile, o fi pentru ca e korean and stuff, i don’t know but it’s one hell of a movie.

Written by CyberFaust

Octombrie 2, 2007 la 7:08 am

Postat in Movies

Tagged with

3 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. then it’s a must see:)

    Name (required)

    Octombrie 2, 2007 at 6:21 pm

  2. da, a fost un film considerabil mai bun decat orice varianta a la holywood pe aceeasi tema, totusi

    monstrul nu s-a suparat pentru ca oamenii aruncau cu cutii de bere in el, ci pentru ca asta fac ei monstrii se supara pe oameni si ii mananca

    personajul central nu este monstrul, ci tatal fetitei, aiuritul al carui nume nu mi-l amintesc si mi-e lene sa il caut pe imdb

    anyway, este un film tare ciudat. la asiatici conceptul de regasire este dubios de tragi-comic. iar sfarsitul anunta un sequel (imho)

    gina

    Octombrie 5, 2007 at 8:37 am

  3. Un sequel nu strica niciodata cand primul film il merita si oameni implicati sunt in stare de asa ceva. Eu cred ca in cazul asta sunt dar totusi nu stiu ce pot sa sper de la un sequel. Aiuritul era cu adevarat genial, la fel ca restul personajelor, mai ales tatal, mai ales inainte sa moara o moarte violenta.

    cyberfaust

    Octombrie 5, 2007 at 9:22 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: