The Biscuit Barrel

SONG!

Nu, cateodata pe rele. Viata e o chestie tare hilara de felul ei, similara doar cu o potarniche care se ineaca in budinca de ciocolata. Can genul ala de hilar, intelegi ce vreau sa zic? Iaca ca ase, incet incet am iesit si io din pasa proasta fotografica in care m-am afundat in ultimele luni ale anului 2008, care la vremea lui avea un nume interesant dar care mi-a zburat din minte ca o potarniche scapand din budinca de ciocolata care e viata. Iaca ase ca am castigat un premiu de originalitate ACI, si o fost fain. Dupa aia mi sa oferit oportunitatea de a avea o expozitie personala de fotografie si am zis YATTA! lucrez la un proiect de FILM NOIR pentru casa studentilor care merge surprinzator de bine si pot sa zic ca am mai mult chef de viata decat am avut in cam ultimii 3 ani de zile. Viata, chiar si cand nu e faina, merita chinul pentru ca poti totdeauna sa ii faci in ciuda si sa te distrezi, sau macar io pe principiul asta merg. Fac chestii, fac cat mai multe si le fac cat de bine pot si daca nu e destul de bine asta este, don’t cry for me argentina, dupa cum spunea odata nu mai situ cine in nu mai stiu ce cantec care imi placea cand eram mic. Ascult Bob Dylan si am chef de mers cu trenul si facut poze la oameni pe care nu ii stiu dar pe care as vrea sa ii cunosc. Am chef de locuri noi si de multe si de toate. And for a time it was good, dupa vorba aia din Animatrix.

Desigur, nu vreau io sa ocup un post intreg cu aberatii despre viata mea, asa ca hai vorbim si despre altele si altii. Tezeu e emo si nu sunt sigur daca e trist sau fericit pentru ca nu e homosexual. Io personal is fericit ca i ain’t for a variety of reasons si i think he should be happy too. Totusi, i can relate to him pentru ca si mie imi pare rau ca nu sunt lesbiana. That would be awesome. Desigur, la tezeu toate astea ar putea fi cauzate de problemele pe care le are la carnetul necesar pentru a conduce in mod legal pe strazile si muntii tarii noastre vestejite si moarte (ca vezi tu e iarna si nu vrea sa insemne altceva decat ca nu is frunze verzi in copaci). Deja cred ca a ratat examenul ala de vreo 4 ori saracul si nu pot intelege de ce, dar imi pare rau pentru el. Deja nu mai are voie sa zburde vesel prin tara pana nu il ia si chiar as vrea sa poata veni sa imi vada momentul de glorie de la expozitie. In rest arapila e ocupat si nu mai termina fan-filmul si diana e suparata la lucru dar merge in lodra and stuff so, YAY! Lavinia iar sa trezit cu masina suferinda si sufera si ea la randul ei din empatie pentru bucata aia rosie de material feros frantuzesc. Cred ca deja frantuzismul ala rosiatic a suferit mai multe lovituri decat a suferit tezeu nereusite la examenul petnru carnet. (doresc sa specific ca din toate suferintele frantuzismului, nici una nu e din cauza lui lavi, ci majoritatea au avut loc in parcari in timp ce ea nu era acolo, sad).

Astfel nu pot decat sa ma simt putin vinovat ca chestiile merg atata de bine pentru mine (pe unele planuri, ca e bolnav my dad si altele mno, incerc sa le ignor) pe cand lu tezeu si lavi nu (lavi, app, felicitari pentru ceea ce ar putea fii primul examen picat right) le merge treaba atata de bine. Dar i guess it’s all a bit of life, isn’t it? it’s all sweet and it’s all bitter and it all has it’s moments of glory si that’s what it’s about innit. Ce naspa trebuei sa fie sa nu te poti concentra decat pe partile naspa. Weelark.

Ma intrebam io azi oare cum ar fi sa alergi in triunghi in loc de cerc, innit? pentru ca ma gandesc ca la o adica unghiul intoarcerilor ar fi interesant si complicat dar nu merge la fel ca un cerc, in care cu cat e mai mic e maidificil si probabil nu mai ametesti, you know. And the Lord said on to ye, “esti naspa.” Si man said “Stiu ca-s naspa, dar m-ai facut dupa imaginea ta.” si si-a suflat nasul intr-un mod jignitor. Asa a ajuns sa nu fie ambidextru si sa scape lingurite pe jos incercand sa ia gem si sa puna pe clatite la 3 noaptea intr-o sambata intoxicata in bere si mancare nesanatoasa. OI!

Si atunci a sarit pe zid, pentru ca aparent poti sa conduci o masina dinaia pe 3 roti, daca ai un sarpe.

And I freely admit, i was very, very drunk.

Si iaca asa veni si ziua care intamplator este ultima din an. M-am trezit putin adormit si am descoperit ca e mizerie. Am mers cu tibi la mine acasa sa imi iau patinele ca paote mergem pe acolo si am stat la taclale. Everyone had fun si ne-am intors facand constant observatia ca afara e tare frig.

..

To put it shortly vacanta a devenit un amestec de amintiri placute a caror ordine cronologica nu imi este foarte calra. In noaptea de revelion am jucat twister, ne-am distrat am jucat mima si am fsot aproape tot grupul TFN cu exceptia lui bogdan. Eu, Diana, Lavinia, Tezeu, Mara, Mada, Bogdan, Garak si the harry. It was great night filled with fun and joy. Celelalte 2 au fost la fel.

Happy new year tfn!

(asta e faimosul tort al lui lavi)

Because it really isn’t. These could be the happyest days of my life, he thought to himself and to a solitary tree a little bit down the road who was in ear-shot. These could be the happyest days of my life. Sure, that thought made him sick to his stomach, he quickly scrambled on the bike (for he was riding a bike) and managed to aim it at the ditch near the road. He fell in, head first and barely managed to puke out his sorrow on the ground in front of him just before his face followed it.

Slightly inebriated he staggered forth on his arse and stood there in the grass, next to his former lunch and quietly contemplating the stars that managed to find the will to shine on him tonight. A couple of rabbits were quietly laughing at him from behind a bush where not but a few minutes ago they were privately doing what rabbits do best. The rats, much like the stars shall remain anonymous but the Maddigan will not. “I think i’d better do something with my life before it’s all over” he managed to think through the fumes of Guinness rising from his mouth.

Un om care mergea pe acelasi drup, in aceeasi noapte fara luna, la doar 5 minute distanta, il vede in sant, merge la el si ii spune ca “cel mai fain lucru la a fi singura specie de pe pamand care poate diferentia intre bine si rau e ca putem sa ne inventam propriile reguli in functie de nevoi!” Omul pleaca si il lasa si mai confuz, stelele, la fel de confuze isi vad de treaba lor iar iepurii isi vedeau deja de treaba lor de ceva timp.

The hills are aliveee, with the sound of muuusiiic…..

SI prin orientul mijlociu iar se aud urlete impuscaturi si sunetul pe care il face fosforul alb cand cade pe copii (luncru neconfirmat de fortele israelului dar nici negat asa ca val as sa ghiciti ce e mai probabil). Nu stiu de ce scriu eu despre o problema politica ca nu prea isi are locul pe aici, in nici un caz nu ma consider foarte bine informat despre ultimele noutati din conflictul palestina VS israel asa ca pe cat posibil va rog sa rezumati comentariile despre how i get things wrong to a minimum.

Probabil scriu despre asta doar petnru ca mi-am luat un kaffiyeh si acuma din ceva motiv ciudat ma simt dator sa pretend i care about anything else than the posibilities of good pictures a conflict zone has to offer. Dar chestia e ca imi pasa de mai mult, intamplator imi pasa de oameni si cand vine vorba de chestii dinastea imi pasa de vietile necombatantilor si civililor care zburda in bucati cand le cade o bomba in ograda. Mi se pare tare greu sa alegi o parte in conflictul asta pentru ca tehnically amandoua au dreptate si amandoua au un claim relevant. Stand acolo de sute de ani. On that note si datorita lipsei unei posibilitati ca una dintre parti sa abandoneze lupta any time soon io propun o solutie. Sa scoatem din zona non-combatants si sa ii lasam sa have their war pana nu mai vor. Nu ca aceea posibilitate e mare, probabil si dupa aia forte gen hamas will continue their fight for Farfur and his stinky friends dar whatever.

Point is, let them fight it out. Dar fara civili.

PS: i just wanted to advertise farfur si pozele cool de pe TIMES

In ziua de 30 dimineata io m-am trezit devreme. M-am catarat in haine si am scos din frigider piciorul stang spate al unui mistret destul de frustrat datorita decesului personal. Cu hotarare si putin somn in ochi am confruntat frigul traumatizant de afara (pentru ca barbatii nu poarta de-alea…cum le zice, de le pui pe cap cand ii frig?) Ajunsei la lavinia si dormea in masina asteptand sa se incalzeasca. M-am suit si am zburdat peste Timisoara poleita pana la gara unde am coborat din frantuzism si am mers sa asteptam calatorii care mi-or distrus somnul la 3 noaptea cu un mesaj despre cat sunt io de emo. Ii asteptam noi pe peron, zi de iarna pana-n 30 de minute later si aflam ca, in stilul clasic si cum au facut si pana atunci de fiecare goddamn da, or plecat pe altundeva si isi beau cafeaua fara sa zica un cuvant.

Caciuli, asa le zice, caciuli!

Hugs intre fete si cu fete, a nice handshake cu tibi si inapoi in frantuzismul parcat ilegal (din ce stiu io, poate nu stiu io bine ca nu conduc) si inapoi la lavinia. Acu, io m-am ofticat ca io nu m-as fi trezit asa devreme doar ca sa le zic ceau si somn usor si am mers destul de iritat acasa sa dorm, numa de`al dracului cat mai mult cu putinta. Dormind nefericirea mi-a trecut repede si yay. Later that same day ne-am intalnit si nu mai stiu ce am facut in ziua aia ca i can’t remember dar in orice caz ne-am distrat.

M-am intalnit cu tibi pe drum si am pornit intr-un quest sa ii gasim caciula. Pana la urma a primit caciula mea, a fost sa isi scoata niste bani si am mers la lavinia. Locul miroase a matza, ori de la proprietareasa ori de la matza ei. Am facut cumparaturi voiosi prin nu mai stiu ce super/hyper/metro-market-uri de prin oras si am luat tot felul de porcarii pe care le consideram necesare. Inclusiv twister.

Observatie interesanta: In selgros hainele de femei is mult mai cul decat alte de parbati, care sunt tare naspa si tare urate. dar aia poate in alt blog. Am gasit otet balsamic dar nu Cheddar de care speram sa gasesc, pana la urma veti vedea mai incolo ca nu era tare relevanta ca am mancat pana la urma sammichez-uri.

Ajunsi repede acasa mai saraci in bani dar mai bogati in mancare (si tibi cu un cartus de tigari) iaca deschidem noi twister-ul sa vedem cu ce se mananca. In acest moment un urlet oribil a suierat prin capera de parca 1000 de suflete au murit de-odata. Dupa putina investigatie am vazut ca sursa lui era Lavinia care era putin suparata si trista ca am dat atatia bani pe o bucata de carton si pe o bucata de plasa cand puteam sa mergem in practiker si sa facem noi un twister cu vreo 10 lei. Dar asta se intampla cand ai 2 oameni de profil uman, un preot si un inginer frustrat ca nu a dat la turism.

In seara aia mult ne-am mai distrat cu acea bucata de plastic. Lucru care poate fi atestat de catre imaginea alaturata.

In seara aia am vorbit mult si ne-am distrat mult. Am jucat carti si am mai vorbit si ne-am mai distrat. Dar fara pedepse ca cyber e nebun si poate ne pune sa mancam pisica sau cine mai stie ce naiba. There was no fear or loathing and hardly any liquer pentru ca nimeni nu avea chef. Era ca o amintire din copilaria in care inca mai traiesc, o imagine pe care o tot revad o data la cateva luni si probabil one of the nicest things i shall ever recall of my young years cand voi fi batran.

End of part 1.

Zburd prin casa mancand.  Ca doar e ultima zi de vacanta si ultima zi de mancat ca nehalitul tot de vreau ca imediat incepe regimul. De vacanta m-am ingrasat iar dar asta este, life goes on ca o balena pe plaja sau ca un cal impuscat. Dupa vorba lu tanti aia care canta, “i will survive, tralalalala” si iaca ca probabil asa va fi, pana ajung la kendo-ul care nu l-am mai practicat de 2 saptamani si vad ca is incer si dau cu dreapta si fac totul prost si obosesc ca o varza murata. Asta-i viata si vacanta si craciunul asa ca nu prea am ce face considerand ca sunt atata de indisciplinat incat nici io nu ma pot convince sa nu have a snack. I’m a weak man your honor and i haven’t had my tea. Dupa vorba lu` Mad Hatter din Alice in Wonderland.

Toora-loora-loora-loo!

PS. In poza e un rasarit de soare peste timisoara, mi se pare fain.

Si iaca ca asa isi face loc pe hard-ul meu primul folder care incepe cu 2009 si care s-a varat si el fericit langa 2008-urile din mega-folderul care se cheama “poze”. Poate ca intr-o zi va aparea si un dvd dar mai e mult pana acolo. Am 3 giga si nu mai fac poze cum faceam cand eram baiet mai tanar si mai slab.

Si ase o inceput un nou an in care voi sta degeaba, voi incerca sa fiu fotograf bun si ma voi supara pe omenire ca e proasta si pe mine insumi ca sunt si mai prost ca ea. Ce facui io de anul nou? Pe langa chestiile care vor aparea in blogul de party mi-am pierdut portofelul. M-am crizat pe aici toata ziua si in general de vreo 2. Eram foarte disperat ca o sa fiu dezmosfenit si vandut la circ ca doar era al 3-lea portofel pierdut in the “Year of the confused shield”  (2008).

M-am cam milogit de oameni cu un status speriat in care ii rugam sa imi vare o scobitoare in creier ca mi l-am pierdut dar totul a trecut si mi-e doar lene. Portofelul a fost gasit. Era in genta. Geanta in care l-am cautat deja de vreo 50 de ori dar nah, asta se intampla when you deal with trees. Ca vedeti voi io cred ca copacii were playing mind games with me. They have eyes everywhere. I fear Jim might be one of them even though i’ve raised him from a sprout. He might be a spy, ioi.

Vroiai sa merg la patinoar dar nu fusei din cauza unei raceli nu tocmai personale care o zburtat pe geam cand l-am deschis dar asta e viata si asta e guilt so huzzah!

Wizards nu mai face miniaturi asa ca sunt ingrijorat despre viitorul viitorilor mei copii din viitor ca paote poate vine SKYNET (care cred ca o fi produs de apple)

Un an nou fericit cu mult tort si bucatele de fericire pe acolo.